1 Decembrie. Ziua nationala a Romaniei, a romanilor de pretutindeni. Zi incarcata de istorie pentru romani si tara lor. Zi incarcata de emotii puternice, trairi adanci patriotice si de simtire adanca nationala. Sau asa ar trebui. Sau asa ne place sa credem.
Prilej de mandrie. Nationala. Ca suntem romani. Pe orice frecventa iti reglezi urechile, auzi nelipsita intrebare: esti mandru ca esti roman? Raspunsul, aproape invariabil: daaaaa! Urmeaza, normal, ca dupa orice raspuns nascator de alta intrebare, o alta inevitabila interogare: de ce? Si acum, de regula, raspunsul este o insiruire de nume: Cioran, Vlaicu, Vuia, Brancusi, Coanda, Hagi, Popescu, Mutu, Comaneci, Inna, Monica Columbeanu, nu neaparat intotdeauna in aceasta succesiune sau componenta, depinde de la un interlocutor la altul.
Da, merita sa fii recunoscator fata de cei care au meritul de a fi facut ceva pentru gloria, bunul renume si imaginea corecta a poporului si tarii tale. Repet, fata de cei care au merite in acest sens, caz in care unii din lista de mai sus sau din enumerarile auzite si citite prin mass-media ar cam trebui sa dispara. Si atunci vine altul si te intreaba (sau asa ar trebui): drag roman 'nalt ca bradul (banuiesc ca stiti continuarea cu pieptul), ce merit ai tu in afara ca ai ceva inaintasi de seama? Cu ce ai participat tu la eforturile lor de a construi un anumit renume si o anumita imagine a poporului si tarii din care faci parte? Ce faci tu insuti pentru acest renume si aceasta imagine pe care declarativ ne-o dorim cu totii, dar pentru care nu prea miscam un deget?
Sa fii mandru ca ai inaintasi de seama? Nu, poti doar sa le fii vesnic recunoscator si sa le cinstesti memoria, sa le ceri iertare ca le folosesti numele doar in momente ca acesta, cand te falesti cu realizarile lor, multe nascute pe meleagurile altor tari si in sanul altor popoare, acolo unde au gasit respect, sprijin si multumire. Sa fii mandru atunci cand lasi tu ceva de seama dupa tine, cand ai realizat ceva cu sudoarea si cu palmele tale pentru tara si poporul tau, cand lasi in urma ta urmasi in stare sa faca ceva pentru tara si poporul in care au crescut, atunci si numai atunci.
Trebuie sa fii mandru de clipele si faptele eroice, inaltatoare din propria istorie, dar si sa pleci privirea cand se aduce amintire clipelor si faptelor nu foarte demne si de apreciat din propria istorie. Sa fii mandru de tinerii de valoare care iti fac cinste in lume, dar sa-ti fie rusine si de cei care arunca cu noroi pe obrazul Romaniei si al romanilor. Sa fii mandru de cei care au succes in mai marile sau mai micile companii si corporatii straine, dar sa-ti fie si rusine ca nu ai stiut si putut sa-i tii in tara ta si a lor, sa-i apreciezi si sa le apreciezi munca, potentialul si calitatile asa cum s-ar fi cuvenit (asa cum ai facut si cu multi dintre ilustrii inaintasi, unii amintiti si in lista de mai sus). Sa fii mandru de frumusetea si bogatia tarii tale, dar sa-ti fie si rusine de modul in care iti bati joc de toate acestea, cum le risipesti si le distrugi.
Sa fii mandru de toate valorile neamului si tarii tale, pe care sa le pretuiesti si aperi in fiecare zi, nu doar sa le afisezi la ceas aniversar cu ipocrizie. Si sa te rusinezi si sa-ti asumi tot ceea ce-ti pateaza neamul si tara, tot ceea ce nu-ti face cinste.
1 Decembrie. Zi in care ii apuca pe romanasi asa un drag si o mandrie de tara si poporul lor, de crapa izmenele pe ei. Asa un patriotism ca e plin Kiseleff-ul de ei. Daca n-ar fi parada militara, n-ai vedea cusma de roman pe-acolo. Poate doar ceva politicieni, negri ca la inmormantare, doar fularele, esarfele sau cocardele tricolore dandu-le un aer cat de cat mai sarbatoresc. Toti, politicieni, cetateni, militari, forte de ordine, toti sunt pamantii la fata, incruntati, tepeni de zici ca tin toti doliu. Poate o fi dat boala-n ei si au constientizat ca au dus tara si poporul asta la groapa. Sau ca nu mai au mult, si-i canta prohodul. Aloo, prea marilor si maretilor, e zi de bucurie, de aniversare, nu de comemorare, de parastas. Vreti sa aratati acum, in 5 minute, cat stati in fata monumentelor, cat de incarcate va sunt inimile si gandurile de patriotism, daruire fata de tara si de popor? Dupa ce tot restul anului batjocoriti atat memoria inaintasilor, a marilor eroi si oameni de stat ai neamului, cultura, limba, pamantul, aerul si apele acestui neam si acestei tari? Voi, care daca sunteti pusi sa cantati sau sa recitati versurile imnului rezulta doar o bolboroseala si o gangaveala fara de noima? Si debiteaza aceleasi mesaje rasuflate si rasfumate, ce vor sa para lipsite de incarcatura politica sau populista, dar tot nu se pot ei abtine sa nu se impunga sau pupe in dos unii pe altii, dupa caz, tabieturi si placere.
Apoi, liiiber la ciolan. Cu fasole. Si o tuica fiarta. Sau varietati pe aceeasi tema. Depinde de culoarea politica a animalului, vrejului si fructiferului, de plasarea in opozitie sau la putere. Si infuleca romanii, asa cum infuleca zi de zi tot rahatul care li se serveste tot asa, gratuit, dar si "cu titlu gratuit", daca pricipiti si zac aisea. Pana si pe romanii din strainatate daca ii intrebi de ce le este mai tare dor, ce le lipseste mai mult din tara, raspunsul cel mai probabil ca intaietate si frecventa este: mancarea. Si o tarie, normal. Alta valoare nationala nu avem, decat mancarea si bautura. Orice sarbatoare este importanta pentru noi datorita prilejului de a ne umple burdihanele. Cand ii auzi cum se vaieta cat le lipseste sarmaua, micii, slanina, palinca si toate celelalte. De o carte nu pomeneste nici dracu. De muzica, de teatrul romanesc. Nu, doar mancarea. Gasiti, fratilor, toate ingredientele sa va gatiti preparate romanesti, oriunde ati fi. Ca doar francezii, spaniolii, italienii sau altii nu or avea preparate pe baza de pietre, lemn sau cine stie mai ce. Si exista si varianta adaptarii la stilul culinar al tarii de adoptie. Ca nu e otravitor. Si astia mananca si mult peste, intelegeti voi ...
Si s-a dus ... A mai trecut un 1 Decembrie. Se dau steagurile jos (care si cate au fost inaltate), se strange mizeria de rigoare lasata in urma de prea mandrii fata de frumusetea patriei, se mai lanseaza niste aberatii nationaliste si patriotice la vreun colt de strada, insotite de damful de pruna sau alte ingrediente din licorile neaose, apoi tot poporul muncitorul se aseaza in fata tembelizorului, numa' bine pregatit pentru un nou an de "mandra" viata romaneasca, ce peste un an, la 1 Decembrie viitor, va fi, de asemenea, "mandra" istorie romaneasca.
Ce-i doresc Romaniei? Nimic, ca are de toate. Poate doar un alt popor. Dar nu, nici chiar asta. Ca, in esenta, in adevarata esenta, se potrivesc de minune. La fel de bogati, de diversificati. La fel de neslefuiti. Fiecare are nevoie de la fel de multa cultivare, ingrijire, slefuire pentru a ajunge la adevarata stralucire de care pot da dovada si pe care o merita. Sa speram ca va veni clipa acelei desteptari. Cu adevarat desteptari. Cand romanii isi vor croi cu adevarat soarta, nu sa accepte, mereu si mereu, soarta impusa de altii. Sa fie creatori de istorie, nu simpli participanti de rand sau spectatori. Sa devenim pentru ceilalti nu doar utili, ci necesari si de neinlocuit, respectati si, chiar mai mult, temuti. In sensul bun, al concurentei, al fortei nationale, al economiei, al capacitatii creatoare si inteligentei.
Asadar "La Multi Ani!" si ... romani de pretutindeni, uniti-va in bine, pentru voi si pentru Romanica voastra draga.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu