Paris. Orasul luminii, capitala iubirii si a indragostitilor. Oras fermecator pentru unii, unic pentru altii, monumental, spectaculos, arhitectural, vechi si nou, aglomerat, alert si calm, curat si murdar, dupa gustul, pretentiiile si asteptarile fiecaruia. Am auzit de curand chiar si ideea ca nu ai pierdut nimic daca nu l-ai vazut, vizitat. Stiti voi vorba cu facutul si cu gustul omului. In orice caz, oricum ai privi lucrurile, dupa umila mea parere, Parisul reprezinta cel putin un oras pe care orice stat sau orice cetatean al oricarui stat si l-ar putea dori ca si capitala.
Am strabatut Parisul in lung si-n lat, la picior, de-am facut bataturi. La propriu. De asemenea, si cu metroul sau cu masina. Am avut sansa minunata de a vizita monumente si locuri atat de celebre, de faimoase in lumea intreaga, pe care "nu ai voie" sa le ratezi fiind in Paris, dar si locuri poate nu din categoria "grea" a atractiilor Parisului, ca de exemplu unele din cimitirele Parisului, cartiere fara celebritate turistica, catedrale si biserici mai putin cunoscute, piete, parcuri de cartier si altele.
Certa este calitatea de oras cosmopolit a Parisului. Intalnesti atat de multe nationalitati, origini, rase, culori ale pielii, limbi vorbite, obiceiuri incat este absolut fantastica usurinta cu care te pierzi dar si integrezi, adaptezi in multime, usurinta cu care poti stabili contacte de moment sau mai de durata cu oricine, oriunde, oricand, usurinta cu care esti acceptat si oarecum integrat in universul parizian, chiar daca este evident faptul ca esti un "venetic". Chiar daca unii spun sau vor spune ca este doar de suprafata, gasesti multa amabilitate, serviabilitate, politete. Nu de putine ori ni s-a intamplat ca, incercand sa ne orientam prin oras, sa fim intrebati daca avem nevoie de ajutor, chiar daca incercam sa disimulam cat mai mult faptul ca suntem in o mai mica sau mai mare incurcatura. Aproape fara exceptii am fost intampinati, in magazine, muzee, case de bilete, oficii de turism sau orice alt loc unde ai de-a face cu functionari sau angajati, cu amabilitate, cu surasul pe buze, cu multumiri, cu urari de bine si de "pe curand". Poate de multe ori e doar de fatada, dar chiar si asa mi-ar placea sa vad aceasta amabilitate si politete exprimata si impamantenita si in Romania, chiar daca Romania nu se bucura de statutul de tara turistica si de renumele de tara a bunelor maniere ca Franta.
Apropo (sau a-propos, cum doriti) de bune maniere, exista cel putin un fenomen care m-a intrigat si frapat in Franta din acest punct de vedere. Daca veti circula pe drumurile Frantei, mai ales pe cele nationale si departamentale, va fi imposibil sa nu remarcati maniera extrem de "la vedere" in care soferii de sex masculin considera a-si satisface nevoia de a "uda natura". Am circulat mai mult sau mai putin prin Austria, Germania, Elvetia, Spania, Ungaria, Belgia, Italia, Luxemburg, dar numai in Franta am vazut o asemenea "afisare". De altfel, am avut ocazia sa cunosc persoane care prefera sa iasa din casa, dotata cu cel putin o toaleta, desigur, deci sa iasa si sa "ude" tulpina vreunui pom sau arbust sau tufis sau fir de iarba din gradinita de langa casa. Or fi francezii mari iubitori de natura, drumetii si mari ecologisti, dar parca nici asa. Si pe deasupra, nu prea se jeneaza la ideea ca prin preajma ar putea fi vreo reprezentanta a sexului frumos si slab care sa-i vada. In sfarsit, sa ne vedem de Parisul nostru.
Desi ma recunosc ca un profan sau nici atat in domeniu, din punct de vedere arhitectural orasul pare monumental, elegant, plin de stil si grandoare, mai ales in ceea ce priveste cladirile cu stil arhitectonic vechi, clasic. Nu este un oras cu o arhitectura foarte cromatica, dar cladirile sunt impozante, impresionante, de multe ori grandioase, placute vederii si simtului estetic, si, mai ales, bine intretinute, conservate si reconditionate. Si curate. Atat pe dinafara, cat si pe dinauntru. Cat si spatiul din jurul lor. Desigur, exista si unele exceptii (ca sa dau apa la moara si carcotasilor), dar, in general, orasul este curat, placut ochiului, bine intretinut si neiritant pentru toate simturile. De asemenea si parcurile, gradinile, toaletele publice, care chiar exista, atat din cele moderne, ecologice, automatizate si foarte "senzoriale" cat si din cele mai vechi, gen "buncar" dar la fel de curate si ingrijite. Desigur ca mai conteaza si dupa ce persoana ai "norocul" sa intri sa intrebuintezi un astfel de spatiu. Dar credeti-ma ca stiu despre ce vorbesc, problema toaletelor publice era poate cea mai delicata, stringenta si stresanta problema cat timp am "locuit" in Paris, in masina. Si pot afirma ca am fost multumit de numarul si calitatea spatiilor cu pricina in Paris. O mare problema era cu aceste spatii, paradoxal, in cele doua mari parcuri sau zone verzi ale Parisului, Bois de Boulogne si Bois de Vincennes, unde erau extrem de putine proportional cu imensitatea acestor parcuri, si mai erau si permanent "hors service".
Circulatia auto in Paris poate parea haotica uneori, mai ales in zonele centrale, zona Champs Elysees - Charles de Gaulle (Etoile) dar si alte zone. Este un oras foarte aglomerat din punct de vedere auto, mai ales la orele de varf este un cosmar, cum este de fapt toata zona metropolitana a Parisului, in interiorul si exteriorul "bulevardelor periferice", mari artere "de centura", adevarate autostrazi, ce inconjoara Parisul propriu-zis. Dar si in acest aspect intervin legile nescrise ale politetii, bunului-simt, ingaduintei si civilizatiei, astfel incat se reuseste pana la urma a se circula cat de cat fluent, fara incidente si mai ales fara "road rage". Sa nu credeti ca francezii sau toate natiile de soferi care circula prin Paris sau prin toata Franta nu au nervi, nu ii apuca dracii in trafic, nu sunt si ei grabiti in mod real undeva, dar stiu si sunt educati sa se stapaneasca, sa respecte ceilalti participanti la trafic, stiu ce inseamna politetea si bunavointa si ca toti au aceleasi drepturi si indatoriri in trafic.
Am facut mii bune de km in Franta, atat in localitati cat si in afara acestora si am putut observa gradul de civilizatie, de omenie, educatie si bunavointa al soferilor. Sa fie oare toate acestea invers proportionale cu numarul de gropi din soselele si strazile Frantei? Pentru ca nu am intalnit asa ceva nici macar in drumurile gen "comunale" sau care traverseaza paduri ori campuri agricole. Este atat de plictisitor si de aducator de somnolenta sa conduci pe drumuri fara gropi, fara obstacole gen caini, rate, gaste, porci, vaci, cai, biciclisti, carute sau mai stiu eu ce alti "inoportuni"! Rusine sa le fie ca induc plictiseala si somnolenta soferilor. Soferi nesimtiti, care nu fac si ei o depasire neregulamentara, nu te claxoneaza la stop sau pe drum daca indraznesti sa rulezi "doar" cu viteza legala, nu coboara cu bata, levierul, sabia sau pistolul la tine cand si daca gresesti, si toate astea doar asa, ca sa ai ce "viziona" in trafic, contra plictiselii si somnolentei, si sa ai ce povesti acasa familiei, la cina.
Curatenie. Cum e posibila atata curatenie? Drumurile, cladirile, parcarile, parcurile, gradinile, masinile, pana si oamenii, peste tot si toate domneste, in general, curatenia. Pentru carcotasi, repet, recunosc ca toate aceste aspecte au si exceptiile lor. Eu vorbesc aici de starea, aspectul si situatia generala. De exemplu, am avut ocazia sa vad Champs Elysees atat de murdara, de insalubra, ca putea candida cu usurinta la titlul de cea mai murdara si neatragatoare si antituristica artera din lume. Fusese, de tin bine minte, cu ocazia deschiderii oficiale a sezonului de iarna, sau ceva de genul, si se perindase pe acolo o multime colosala, dar colosala, si extrem de pestrita de turisti, gura casca si impatimiti intr-ale cumparaturilor, care lasasera in urma un morman imprastiat de ambalaje, recipiente, chistoace si alte "suveniruri".
Am colindat si parcurile si gradinile Parisului si nu numai, atat la ore matinale cat si pe la pranz sau seara, intampinati fiind mereu de aceeasi curatenie, grija pentru spatiile de recreere, de joaca pentru copii, de spatiile cu flori, de grija pentru aspectul laculetelor sau fantanilor arteziene, pentru starea bancilor sau a oricaror obiecte puse la dispozitia trecatorilor. Pana si in cele doua mari parcuri amintite si anterior, Bois de Boulogne si Bois de Vincennes, recunoscute cu o bogata activitate de prostitutie, era o curatenie exemplara. Am avut sansa ca in plimbarile noastre prin padurile din aceste parcuri sa dam si de "birourile" diverselor "prestatoare", locuri in care, pe 1-2 mp gaseai, intr-adevar, "urmele" activitatii lor. Atat. In rest ... nu pot sa uit cum, la ore tarzii ale zilei, deja in noapte, grupuri grupuri de parizieni veneau sa ia cina, la un mic picnic, in paduricile din aceste parcuri. Si nu veneau atrasi de mizerie. Din contra. Incercati sa faceti asta noaptea in Herastrau sau alte parcuri Bucurestene.
Nu o sa incep sa insirui aici atractiile si obiectivele turistice ale Parisului, sunt site-uri si publicatii dedicate acestuia si acestora. Imi ingaduiti doar sa va indemn, pe cat puteti ca timp, bani, rezistenta fizica si psihica sa il strabateti la picior, sau macar sa parcurgeti asa distanta dintre unele obiective turistice, avand astfel sansa sa descoperiti si comori mai ascunse ale orasului, ca edificii, monumente, grupuri statuare, fantani, parcuri, parculete ce poate nu apar pe toate ghidurile turistice si astfel scapa multor turisti. Insasi spectacolul arhitectonic, al celebrelor si specificelor ferestre frantuzesti, din podea pana in tavan, care va lasa de multe ori sa admirati interioare sic, datorita obiceiului local de a nu acoperi ferestrele la interior. Colo puteti admira cine stie ce tablouri pe pereti, colo vreo coada de pian, colo ... vreo frantuzoaica cu o eleganta cescuta de cafea sau un pahar de vin in mana, privindu-va delicat cu ochii ei migdalati. Opriti-va la care doriti dintre omniprezentele cafenele, beti o cafea sau serviti ce va pofteste inimioara si admirati spectacolul strazii, cu prezentarea de moda si fashion de rigoare, cu amalgamul de culturi, obiceiuri, limbi, tabieturi si orice altceva atat de specific acestui oras niciodata tern, plictisitor. Nu uitati (si nu vreau sa fiu macabru) nici cimitirele Parisului, adevarate muzee in aer liber, pline de istorie, de simboluri ale epocilor si de memoria unor mari personalitati ale omenirii, printre care si multi romani, mari romani, ale caror morminte m-au impresionat prin simplitatea si bunul lor gust.
Daca aveti chef de o partida de petanque, puteti mergeti seara, mai ales in week-end, in Bois de Vincennes, langa parcarea din apropiere de Chateau de Vincennes. Acolo am avut placerea sa joc pentru prima data in viata "bile" cu niste parizieni, pe la 1 noaptea, intr-o sambata. Aveti sanse mari sa fiti invitati si cooptati intr-o partida care cu sigur o sa va distreze si o sa va impartaseasca o parte din farmecul vietii in Franta.
Oricat ar dura sejurul sau sederea voastra in Paris, aveti sanse mari ca acestea sa ramana de neuitat, o experienta valoroasa, plina de savoare, mai ales, spun eu, daca aveti prilejul si sa va "pierdeti" prin strazile Parisului, prin parcuri, cartiere mai putin celebre, si nu sa "faceti" Parisul doar dupa indicatiile unui ghid turistic, fie el editie tiparita sau editie "carne si oase".
Vacanta, sejur sau sedere placute, dupa caz!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu