Iata, "raul" a fost infaptuit... Motorul toarce parca si el curios si nerabdator de aventura ce ne asteapta. Parintii, fratii, cumnatii, cu lacrimi in ochi. Maini tremurande care bat usor spatele celuilalt intr-o incercare oarecum timida de a ne imbarbata reciproc. Urari de drum bun si de ramas bun spuse cu voci inecate de emotie si de lacrimi.
Intr-un final, ne rupem din imbratisari, gest poate putin brutal in clipa in care e facut, dar absolut necesar si fara de care marea aventura nu poate incepe. Portiere inchise, geamuri lasate pentru a nu bloca ultimele urari, ultimele sfaturi, ultimile indicatii, motorul se ambaleaza putin, rotile incep a mari distanta dintre noi direct proportional cu viteza fluturatului din maini si cu numarul decibelilor care transmit "drum bun", "ramaneti sanatosi", "sa aveti grija de voi" si toate celelalte urari care ascund atatea sperante, vise, dureri, dar care suna aproape protocolare si stereotipe in nebunia acelui moment al ruperii de casa.
Si apoi ... oarecum liniste,doar motorul toarce, fiecare isi aude propriile batai ale inimii si propriile inghitiri in sec prin care incearca sa-si retina lacrimile, apoi, parca la comanda, rostim amandoi cu vocea inecata un "Doamne' ajuta", pe buze ne tremura un ras din acela isteric de descarcare emotionala, ne repezim amandoi deodata sa pornim radio-ul, ne aranjam sezuturile mai bine in scaune si, pe negandite, se instaleaza usor usor euforia aventurii, a drumului lung ce ne asteapta, a locurilor ce le vom vedea si a oamenilor pe care ii vom intalni.
Din pacate, euforia dispare destul de rapid pentru moment, scurgandu-se parca in gropile de pe drum pe care incerc sa le evit, euforie inlocuita de stresul si nervii ce insotesc inevitabil participarea la traficul rutier romanesc, a carui definitie pare sa cuprinda termeni ca necivilizat, haotic, derutant, asocial, brutal, neanderthalian. Sa nu mai vorbim de jena, greata, revolta care te cuprinde cand opresti intr-unul din acele refugii de pe marginea drumului pe care mai avem si tupeul sa le semnalizam ca parcari. Mizeria de nedescris, sacii aceia menajeri (daca exista) debordand de mizerie, mirosurile pestilentiale emanate de toate resturile alimentare lasate inainte si dupa digerare, toate fac sa dispara instantaneu orice motiv absolut normal si natural pentru care te-ai oprit acolo, ca foamea, nevoia de relaxare, de a respira aer curat, de a bea o cafea sau un mai stiu eu ce energizant pentru drum.
Depinde de taria caracterului si a stomacului daca reusesti sa treci peste piedici si sa-ti satisfaci nevoia care te-a oprit din drum sau o inhibi cu toate fortele si iti continui drumul, in cautare mesiatica a unui spatiu cat de cat igienic si civilizat.
Obositor...Obositor si iritant traficul in Romania. Mereu atent la gropi, la obstacole pe carosabil, potentiale obstacole langa carosabil, smecheri in masini smechere, mereu grabiti niciunde, stapani fara acte ai soselelor. Motociclisti care urla cu orice ocazie ca nu sunt respectati de soferii de vehicule cu de la 4 roti in sus, dar uitand tot asa, cu orice ocazie, sa arate ei vreun respect pentru ceilalti participanti la trafic. Nu spun ca nu au si ei dreptate, nu spun ca sunt toti asa, dar spun si sustin ca si in ceea ce ii priveste exista multe nerespectari ale legislatiei, ale bunului simt, ale legilor omeniei si civilizatiei. Probleme care de fapt caracterizeaza in general participarea la trafic in Romania, cu exceptiile de rigoare desigur.
Daca urmaresti mass-media, nu se poate sa nu observi cat de uzitat este termenul de stat de drept. Si ideea ca Romania este un stat de drept. Concept care, printre altele, cuprinde si ideea ca toti cetatenii acelui stat sunt egali in fata legii. Dar este ea oare valabila si in Romania? Raspunsul meu este un mare NU. Nu atatta timp cat balanta justitiei nu este aceeasi pentru fiecare cetatean. Si aici nu se poate sa nu intre in discutie celebrul de acum caz Huidu, datorita impactului mediatic pe care l-a provocat. Si fiind cel mai recent dintr-o serie de evenimente rutiere care au implicat persoane publice si in care s-au produs victime omenesti.
Nimeni nu ma poate convinge acum ca balanta justitiei cu care se va cantari gravitatea vinovatiei lui Huidu va fi aceeasi ca in cazul unui conducator auto lipsit de faima, pozitia publica si sociala, influenta si greutatea in bani a lui Huidu. Si nu cred ca o sa avem sansa sa apara acesta la televizor sau oriunde altundeva in mass-media si sa declare ca e constient de gravitatea faptelor sale si a urmarilor acestora si sa ceara judecarea cazului sau cu maxima asprime si fara circumstante atenuante dand astfel un exemplu de inalt spirit civic si uman. Ce circumstante atenuante i s-ar putea acorda avand in vedere comportamentul sau rutier direct sau indirect atat inainte cat si dupa acel teribil de nefericit accident?
Surprinzator si nu de vehementa reactia multora din presa scrisa privind atat persoana lui Huidu cat si editorialul lui C.T. Popescu cu privire la acest caz si la fenomenul jeep-anismului in Romania.
Multi din colegii de breasla ai lui Huidu cer opiniei publice si noua, celor infometati de dreptate si egalitate in fata legii, sa nu il judecam asa aspru pe Huidu, sa il privim chiar cu simpatie, sa il sprijinim, sa ii acordam toata bunavointa noastra. As fi fost curios cum ar fi reactionat acestia si care ar fi fost measajul lor in cazul in care, doamne' fereste, victimele faceau parte dintre membrii familiilor lor. Ar fi avut oare aceeasi compasiune, intelegere, spirit uman fata de Huidu? Si unde este compasiunea, intelegerea, sprijinul si spiritul uman fata de victime si de familiile victimelor? Cati dintre colegii de breasla ai lui Huidu s-au intreptat intr-adevar cu interes spre familiile victimelor pe care sa le sprijine in mod concret in aceste momente atat de dramatice pentru ele?
Nu spun ca nu este si pentru Huidu o drama pe care oricine isi doreste sa nu o traiasca vreodata, dar suntem cati dintre noi suntem in stare sa constientizam drama familiilor care au pierdut pe cei dragi?
De asemenea nu pot sa nu remarc vehementa cu care unii din breasla mass-media, dar nu numai, sustineau sus si tare ca acel fenomen al proprietarului sau conducatoorului de jeep de cqre amintea C.T.Popescu nu ar exista defel pe drumurile Romaniei. Ei as? Parol? C'esti copil? Nu care cumva le este teama/jena/rusine sa recunoasca existenta acestui fenomen tocmai deoarece fac parte din acesta? Ca sunt reprezentanti ai acestuia? Orice roman de bun simt recunoaste zilnic pe drumurile Romaniei manifestari ale acestui "orgoliu" de posesor de jeep. Dar nu, de ce sa recunoastem aceasta realitate, chiar cand avem atatea exemple de accidente grave provocate de inconstienta si orgoliul meschin al acestori smecheri 4x4, cand avem exemple ca pana si plajele sunt pentru ei doar niste locuri in care sa-si incerce puterea bolizilor, chiar daca asta inseamna si sa treaca peste orice obstacol intalnit, chiar si copii.
Si da, imaginea generala a proprietarului de jeep pentru ceilalti amarasteni este cea de imbogatit facil, de om care nu are alte calitati si atuuri decat puterea banului si a tancului pe care il conduce, de om smecher pentru care filosofia de viata este de a nu respecta pe nimeni si nimic, care gandeste, crede sau/si stie ca, chiar daca trimite pe altul pe lumea cealalta sau il traumatizeaza pe viata, va scapa nepedepsit sau oricum nu pedepsit cum ar merita.
Si da, voi, smecherii 4x4, sunteti dispretuiti, urati si injurati in trafic, chiar daca nu meritati asta toti. Dar asta e imaginea care v-ati format-o. Ar trebui sa se permita achizitionarea unei masini si chiar conducerea ei in functie de moralitatea, educatia, cazier si gradul de civilizare al fiecaruia. Sa-i vad atunci pe toti manelistii, camatarii, traficantii, tiganii si toti ceilalti asemenea acestora, ce masini ar conduce. Daca ar conduce.
Sa traim sa apucam sentinta in cazul Huidu. Cu toate ca probabil fiecare dintre noi cam banuim cum se va finaliza acest caz. Doar exista antecedente, nu? Era sa zic jurisprudenta... Si probabil toti banuim cum se vor rezolva si cazurile viitoare de acest gen...
Concluzia? RUSINE, RUSINE, RUSINE SA VA FIE !!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu